Concluzia este una singură: nu vrem să ne însănătoÅŸim ca societate. De aceea persistăm în a ne comporta ca o Å£ară complexată ÅŸi extrem de îndărătnică. Åži cum ne-am putea, oare, scutura de relele metehne ale clasei politice actuale dacă societatea românească a devenit atât de pasivă încât nici un scandal de proporÅ£ii ca cel legat de percheziÅ£ionarea proprietăţilor fostului premier Adrian Năstase, nu o scoate din letargia nocivă în care s-a scufundat  de mai mulÅ£i ani încoace.

ÃŽndărătnice sunt structurile statului care nu mai obosesc să abuzeze de lipsa de vigilenţă a cetăţenilor care iî plătesc din buzunare ÅŸi care nu fac decât să dea din umeri cu eternul "ce putem face noi" atât de caracteristic românului. Această resemnare excesivă în faÅ£a corupÅ£iei, mizeriei morale ÅŸi fizice de pe străzile României, este o trăsătură care se trage din moÅŸi strămoÅŸi. Vorba versului "ca trestia ne-am îndoit în vânt, ÅŸi nu ne-am rupt". Ei bine, de rupt nu ne-am rupt dar nici n-am fost în stare să adoptăm o poziÅ£ie fermă de-a lungul istoriei, lucru care ne-a costat mult prea scump. N-am putut să creăm o societate românească originală ÅŸi cu niÅŸte principii ferme, poate greÅŸite uneori, dar măcar ferme, cum au făcut alte societăţi. Iar acest lucru a dus la înrădăcinarea unui complex de inferioritate definit prin acea fatidică expresie pe care o auzim la orice român când îl confruntăm în legătură cu realitatea socială, economică ÅŸi politică a momentului: "aÅŸa stau lucrurile, ce pot să fac eu sau nu există aÅŸa ceva". Åži cu aceaste vorbe "pline de înÅ£elepciune" cetăţeanul nostru consideră că ÅŸi-a făcut datoria ÅŸi că poate dormi liniÅŸtit.

Nici integrarea în Uniunea Europeană nu ne va aduce marea cu sarea aÅŸa cum tind să creadă mulÅ£i ÅŸi este ireal să visăm că odată cu această integrare, România va deveni o Å£ară normală în sensul unui stat modern european din secolul XXI. Până nu ne vom lecui de oamenii politici îndărătnici, de funcÅ£ionarii publici îndărătnici care nu se sinchisesc nici măcar să verifice prevederile legii când demarează orice acÅ£iune în justiÅ£ie, de un stat greoi, leviatanic ÅŸi cu mentalitate de controler, România nu-ÅŸi va găsit locul nici în afara, nici Ã®năuntrul Uniunii.

Libertatea cetăţenilor ÅŸi a economiei ÅŸi răspunderea corelativă, precum ÅŸi punerea la dietă a acestui stat care tot creÅŸte ÅŸi care se dovedeÅŸte a fi extrem de nefuncÅ£ional ÅŸi excesiv de constisitor pentru buzunarele românilor sunt singura ÅŸansă pe care o mai avem să încetăm a mai fi o Å£ară îndărătnică ÅŸi plină de complexe tipice de republică bananieră ÅŸi să avem o speranţă că măcar noile generaÅ£ii să ajungă să trăiască într-o Å£ară decentă ÅŸi normală.